Mănăstirea aceasta este locul în care iubirea frumoasă şi dătătoare de viaţă a Sfintei Treimi se revarsă asupra tuturor acelora care-i vor trece pragul cu credinţă. Aici prescurile şi vinul, roade ale pământului şi ale muncii voastre, vor deveni Trupul şi Sângele lui Hristos, consumate pentru înnoirea vieţii şi spre fericirea veşnică. Aici primiţi adevăratele bunevestiri prin Fecioara-Mamă, care vă recunoaşte ca fii şi moştenitori ai Împărăţiei Fiului ei.

Predica la Înfricoşata Judecată

Astăzi suntem în Săptămâna înfricoşatei Judecăţi şi este firesc să vorbim despre înfricoşata Judecată şi despre semnele sfârşitului lumii. Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie, şi în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeşte despre evenimentele sfârşitului lumii şi despre înfricoşata Judecată cu precădere în simboluri şi în ghicitură, dar Sfinţii Părinţi au tâlcuit-o şi există o tradiţie autentică a Bisericii care ne vorbeşte şi despre semnele apropierii sfârşitului lumii, şi despre Judecata de Apoi.

Înainte de sfârşitul vieţii pe pământ vor fi tulburare, războaie, frământări civile, foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaimă, vor muri de aşteptarea nenorocirilor (Luca 21, 26). Nu va fi nici viaţă, nici bucuria vieţii, ci o stare chinuitoare de pierdere a legăturii cu viaţa. Dar nu se va pierde numai legătura cu viaţa, ci şi cu credinţa; şi Fiul omului, venind, va găsi oare credinţă pe pământ? (Luca 18, 8). Oamenii vor fi mândri, vor fi nemulţumitori, vor respinge Legea lui Dumnezeu: alături de pierderea legăturii cu viaţa, va slăbi şi morala. Binele va slăbi şi răul va creşte.

Despre aceste vremuri vorbeşte şi Sfântul Apostol Ioan Teologul în lucrarea sa insuflată de Dumnezeu, numită Apocalipsa. El însuşi mărturiseşte că "a fost în Duh”, ceea ce înseamnă că însuşi Duhul Sfânt era în el când i s-au descoperit în diferite imagini simbolice destinele Bisericii şi ale lumii; de aceea, Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu.

El prezintă destinul Bisericii în chipul unei femei care se ascunde în acele zile în pustie: ea nu se arată în viaţă, aşa cum se întâmplă acum în Rusia.

În realitate, vor avea importanţă hotărâtoare forţele care pregătesc venirea lui Antihrist. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul întrupat. Cuvântul "anti” înseamnă "vechi" sau "în loc de" sau "împotrivă". Acel om doreşte să fie în locul lui Hristos, să ocupe locul Său şi să aibă ceea ce ar trebui să aibă Hristos. El doreşte să aibă aceeaşi putere de fascinaţie şi aceeaşi stăpânire asupra întregii lumi.

El va primi acea putere înainte de pieirea sa şi a întregii lumi. El îl va avea ca ajutor pe un mag care prin puterea falselor minuni îi va împlini voia şi-i va ucide pe cei ce nu recunosc stăpânirea lui Antihrist. Înainte de moartea lui Antihrist vor apărea doi drepţi, care îl vor da în vileag. Magul îi va omorî şi timp de trei zile trupurile lor vor rămâne neîngropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist şi a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodată, acei drepţi vor învia şi toată oştirea lui Antihrist va fi în mare tulburare şi se va îngrozi, iar Antihrist va cădea deodată mort, omorât de puterea Duhului.

Dar ce se ştie despre omul-Antihrist? Originea lui exactă nu se cunoaşte. Tatăl este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricată care se dă drept fecioară. El va fi evreu din seminţia lui Dan. Pentru aceasta avem semn că Iacov, murind, a spus că printre urmaşii săi “Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul" (Facerea 49, 17). Aceasta ne indică metaforic că el va acţiona prin viclenie şi răutate.

Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsă despre mântuirea fiilor lui Israel, că înainte de sfârşitul lumii o mulţime de evrei se vor întoarce la Hristos, dar din şirul seminţiilor mântuite lipseşte seminţia lui Dan. Antihrist va fi foarte inteligent şi va şti cum să se poarte cu oamenii. Va fi fermecător şi prietenos

Filozoful Vladimir Soloviov[1] a lucrat mult ca să-şi închipuie venirea şi personalitatea lui Antihrist. El a folosit minuţios toate materialele existente pe această temă, nu numai ale Sfinţilor Părinţi, ci şi textele musulmane, şi a creionat acest tablou tulburător.

Până la venirea lui Antihrist în lume, venirea lui este deja pregătită. "Taina lucrează deja" şi forţele care-i pregătesc apariţia se luptă, în primul rând, împotriva împărăţiei legiuite. Sfântul Apostol Pavel spune că Antihrist nu poate apărea până nu va fi îndepărtat "cel care o împiedică" (II Tes. 2, 7). Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte că "cea care o împiedică" este stăpânirea legiuită cinstitoare de Dumnezeu.

Această stăpânire se luptă cu răul. "Taina" care lucrează în lume nu doreşte aceasta, nu doreşte lupta cu răul prin mijloacele forţei: dimpotrivă, ea doreşte stăpânirea fărădelegii şi când o va obţine, nimic nu va mai împiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi doar inteligent şi fermecător, dar va fi milostiv, va face acte de caritate şi fapte bune pentru întărirea stăpânirii sale. Iar când şi-o va întări într-atât, încât îl va recunoaşte întreaga lume, atunci îşi va arăta faţa.

Citeşte materialul în întregime

	Zile obişnuite: 05.45 Rugăciunile dimineţii, Miezonoptica, Ceasurile 3 şi 6, Acatistul zilei 07.00 Sfânta Liturghie 09.00 Tedeum la moştele Sf. Cuv. Macarie 17.00 Vecernia şi Utrenia 20.00 Pravila Călugărească (Canonul de rugăciune al monahilor) Sâmbăta: 06.45 Rugăciunile dimineţii, Ceasurile 3 şi 6, Acatistul Maicii Domnului “Potir Nesecat” 07.30 Prima Liturghie ( în biserica de vară ) 08.45 Tedeum la icoana Maicii Domnului "Potir Nesecat" 09.00 A doua Liturghie (în biserica Mănăstirii rupestre) 11.00 Rugăciunele Sf. Vasilie cel Mare (în biserica Mănăstirii rupestre) 17.00 Privegherea duminicală Duminica: 06.45 Prima Liturghie (în biserica de iarnă) 08.00 Acatistul Maicii Domnului “Moldovenească” 09.00 A doua Liturghie (în biserica de vară) 10.30 Cuvântul de învăţătură 11.00 Tedeum la moaştele Sf. Cuv. Macarie

	"Privind la Crucea Mîntuitorului, gîndeşte-te că pe ea a fost răstignită, pentru mîntuirea noastră, Iubirea însăşi şi mai cugetă la fericirea cea mare pentru care am fost mîntuiţi de Domnul şi la chinurile de care ne-a izbăvit, din ghearele cărei fiare ne-a scos şi Cărui Părinte ne-a încredinţat ! Ce iubire nemăsurată ! Ce răscumpărare nemăsurată ! Răscumparare de ameninţarea chinurilor veşnice ! Nemăsurată şi negrăită fericirea cea fără de sfărşit." (Sf.Ioan de Cronştadt)

Astăzi suntem în Săptămâna înfricoşatei Judecăţi şi este firesc să vorbim despre înfricoşata Judecată şi despre semnele sfârşitului lumii. Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie, şi în Apocalipsa Sfântului ...

"Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeei,
în zilele lui Irod împărat, iată Magii de la Răsărit
au venit în Ierusalim, zicând: Unde este împăratul
Iudeilor cel ce s-a născut?" (Mat. 2, 1-2).

Trebuie multă osârdie şi rugăciune, spre ...

Preot al lui Dumnezeu la Templul din Ierusalim, învăţător al Legii Vechi, trăind în viaţă curată şi păzind poruncile dumnezeieşti, Sfântul Prooroc Zaharia a fost ales, în sfatul cel veşnic al Treimii, să fie tatăl Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul ...