Sfântul Mucenic Iustin a fost un filosof platonic în Neapol din Palestina. Văzând nedreptele persecuţii ale păgânilor împotriva creştinilor, a primit credinţa în Hristos şi venind la Roma, a dat lui Marcu Aureliu o apologie sau apărare prin care demonstra nevinovăţia credinţei creştine. A pătimit la anul 167.

Sfântul Nichifor s-a urcat pe scaunul patriarhal în anul 806, urmând după Tarasie. El s-a opus ordinului ce se dăduse împotriva sfintelor icoane de împăratul Leon Armeanul. De aceea a fost exilat într-o mănăstire. A murit în anul 827 în vârstă de 70 de ani.

Sfântul loan era negustor din Trapezunt şi a pătimit în Cetatea Albă la anul 1330. Moaştele lui se află la Mitropolia din Suceava. Slujba lui se face joi după Pogorârea Duhului Sfânt.

Sfântul Mucenic Luchian a trăit pe timpul împăratului Aurelian, la anul 270.

Sfântul Mitrofan a venit pe scaunul patriarhal la anul 320; a trimis reprezentant la primul Sinod Ecumenic şi a murit în anul 330.

Aceşti patru Sfinţi Mucenici au fost martirizaţi de autorităţile romane în oraşul Noviodunum din Dobrogea, în vremea lui Diocleţian. Sfintele moaşte au fost descoperite în localitatea Niculiţei, jud. Tulcea, într-o criptă veche, fiind aşezate într-un sicriu comun. Sunt depuse în patru racle de lemn, pentru închinare în biserica Mănăstirii Cocoş din apropiere.

Sfântul Mucenic Dorothei a pătimit pe timpul lui Maximian, la anul 303.

Cuviosul Visarion a vieţuit în secolul al V-lea, în timpul împărăţiei lui Leon cel Mare; iar Ilarion, fiind egumen în Mănăstirea Dalmaţiei, a suferit mult în timpul lui Leon Armeanul pentru cinstirea icoanelor şi s-a mutat către Domnul în timpul împărăţiei lui Mihail şi a Teodorei, la anul 856.

Sântul Mucenic Teodot a pătimit în timpul împărăţiei lui Diodeţian, la anul 295.

Astăzi facem pomenirea adormirii Sfântului Chiril, iar la 18 Ianuarie depărtarea sa de la Alexandria. Acest sfânt părinte, prin înţeleptele sale cuvinte, mult bine a făcut Bisericii, căci la Sinodul, ce a avut loc în Efes, a nimicit dogmele eretice ale lui Nestorie.

Sfântul Mucenic Timotei a trăit pe timpul împăratului Ioan Paravatul, la anul 361.

Bartolomeu a fost din Galileea, unul din cei 12 apostoli. El a predicat Evanghelia în Arabia, Persia şi India. A primit cununa muceniciei după tradiţie, în Armenia. Iar Barnaba, unul din cei 70, a fost din Cipru, din seminţia lui Levi. El se numea Iosis şi a fost supranumit de apostoli Barnaba, fiul mângâierii. Având pământ, l-a vândut, iar preţul l-a pus la picioarele apostolilor (Fap. Ap. 4, 36-37). El a predicat în multe locuri, atât călătorind cu Pavel, cât şi singur şi în cele din urmă a primit cununa muceniciei în patria sa.

Onufrie, născut în oraşul Erm din Egipt, în secolul al III-lea, s-a nevoit 60 de ani în Pustiul Tebaidei. Petru era de neam grec şi fiu de militar. El s-a nevoit într-o peşteră din Muntele Athonului, în secolul al IX-lea.

Sfânta Muceniţă Achilina a pătimit la anul 298 sub Diocleţian; iar Trifilie s-a sfârşit în pace în secolul al IV-lea.

Proorocul Elisei era agricultor, fiu al lui Safat, din pământul lui Manase. În anul 998 înainte de Hristos, din poruncă dumnezeiască, proorocul Ilie l-a chemat la misiunea de prooroc, aruncându-i deasupra mantia sa pe când ara, având 12 perechi de boi înainte-i. Astfel Elisei a mers în urma lui Ilie şi i-a slujit lui, până la înălţarea lui la cer (Cartea a III-a a Împăraţilor 20, 19-21), când luând cojocul lui Ilie ce căzuse deasupra-i din înălţime, precum şi darul profetic al învăţătorului său, a săvârşit fapte minunate ce le istoriseşte a IV-a Carte a Împăraţilor. El a murit în zilele lui Ioas pe la 839 înainte de Hristos şi a fost înmormântat în Samaria.

Acesta era din oraşul Tecue, din pământul Zabulon, păstor de capre şi de oi. Dar Domnul l-a luat de la paşterea turmei şi i-a zis: „Du-te, profeţeşte poporului meu, Israel". El a început a profeţi în zilele lui Ozia, regele lui Iuda, cam pe la anul 785 înainte de Hristos.

Sfântul Mucenic Tihon a fost pe timpul împăraţilor Arcadie şi Onorie, la anul 400.

Sfinţii Mucenici Manuil, Savel Ismail au fost din Persia, fraţi de sînge şi ostaşi; au pătimit la anul 363 sub Iulian Paravatul.

Sfântul Mucenic Leontie a pătimit sub Vespasian, la anul 73.

Sfântul Apostol Iuda a fost unul din cei 12 Apostoli; a predicat Evanghelia în Mesopotamia, Arabia, Idumeea şi Siria şi a terminat calea misiunii sale muceniceşti, după cum se zice, în Berit, la anul 80.

Sfîntul Mucenic Metodie a pătimit în anul 311 sub Diocleţian.

Sfântul Mucenic Iulian fiind în vîrstă de 18 ani, a pătimit munci de la prefectul Marian.

Sfântul Mucenic Eusebie a pătimit la anul 338, pe timpul împăratului Constantie, fiul marelui Constantin, care era arian.

Sfânta Muceniţă Agripina a pătimit în anul 260, în timpul împărăţiei lui Valerian.

Acesta era fiu al marelui preot Zaharia şi al Elisabetei, soţia lui, născut din făgăduinţă.

Moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse de la Trapezunt la Suceava (care era pe atunci capitala Moldovei şi reşedinţă a Mitropoliei) în anul 1415 în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, mitropolit al Moldovei fiind Iosif Muşat.

Sfânta Muceniţă Fevronia a pătimit în timpul lui Diocleţian, la anul 286.

Acest cuvios părinte David s-a nevoit în secolul al VI-lea, mutându-se către Domnul cam pe la anul 530.

Cuviosul Samson a trăit în timpul lui Justinian cel Mare, la anul 541.

Petru, corifeul apostolilor, fratele lui Andrei cel întâi chemat şi fiul lui Iona, s-a născut în Betsaida. Întâi a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, iar după aceea a lui Iisus. Întâiul său nume a fost Simon, iar ulterior a fost numit de Iisus, Petru, adică piatră (Matei 16,15-16). Ca ucenic al Domnului nostru Iisus Hristos, a fost totdeauna nedespărţit de El (Matei 10, 2; 17,1-3; Luca 6,14), şi împreună cu Ioan şi Iacob, cel mai apropiat. A scris două epistole către toate Bisericile. El a suferit moarte martirică în Roma, răstignit fiind cu capul în jos, în timpul persecuţiei lui Nero, la anul 64.

Pavel, numit întâi Saul, s-a născut în Tars, capitala Ciliciei, în Asia Mică din seminţia lui Veniamin (Fapte 21, 39). Foarte de timpuriu părinţii l-au trimis în Ierusalim, la renumitul dascăl fariseu Gamaliil, care l-a învăţat Legea lui Moise şi obiceiurile străbune (Fapt. 22, 3; 23, 3). El a mai învăţat şi meşteşugul de a face corturi. Prin dreptul de cetăţenie, dat de Cezarul August tarsenilor, Pavel era cetăţean roman (Civis romanus). Fiind fariseu zelos, a asistat la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ştefan, în urmă, luând autorizare scrisă de la arhierei pentru a persecuta pe creştini, a fost întors cu minune la credinţa creştină, pe calea ce duce la Damasc. Şi astfel s-a făcut apărătorul cel mai înfocat al creştinilor şi predicatorul cel mai zelos al învăţăturii lui Hristos (Fapte 9, l). Pentru că a predicat Evanghelia la neamuri, a fost numit şi Apostolul Neamurilor. A scris 14 epistole către diferite Biserici şi persoane. A suferit, prin decapitare, moarte martirică la Roma, în acelaşi an cu Sfântul Petru, adică la anul 64 după Hristos.

Sfîntul Ierarh Ghelasie a trăit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca monah în mănăstirea Râmeţ, apoi mai târziu a fost ales ca Arhiepiscop al Transilvaniei.